Există momente în care trebuie să stabiliți dacă un obiect este din aur. De exemplu, această întrebare, cum sa verifici aurul la autenticitate in conditii casnice poate apărea dacă obiectul a fost cumpărat de la o casă de amanet sau dintr-un alt loc dubios. Uneori, oamenii găsesc lanțuri și alte bijuterii pe stradă. În astfel de cazuri, este, de asemenea, interesant de știut dacă bijuteriile găsite sunt de mare valoare.
Distingerea aurului de falsuri la domiciliu nu este atât de dificilă pe cât pare la prima vedere. Toți cunosc metoda de verificare «cu dinti», dar nu este de mare folos – la urma urmei, doar aurul pur este moale. Iar bijuteriile sau produsele realizate din metal pur sunt aproape imposibil de găsit. Este la latitudinea fiecăruia să verifice sau nu aurul, dar vă sfătuim să vă uitați mai atent la bijuteriile pentru a evita orice moment neplăcut.
Există multe modalități de a verifica autenticitatea metalului, unele dintre acestea putând fi folosite acasă. Să ne uităm mai atent la exact acele variante, cum sa testezi aurului in conditii casnice, care sunt potrivite pentru o mini-expertiză pe cont propriu. Citește și: cum cureţi aurul acasă.
Tipuri de aur care există în bijuterii
Galben, alb și roșu — sunt cele trei culori principale ale bijuteriilor din aur. Aurul pur este de culoare galbenă. În cazul bijuteriilor, aurul se găsește în culorile galben, alb și roșu (sau roz). Când se face referire la metalul din bijuterii, se spune „aur”, dar de fapt se referă la aliaj. Culoarea depinde de ligaturi — altor metale, care se adaugă la aurul pur pentru a-l face mai rezistent.
Aurul — un metal rezistent, durabil și frumos, dar este și foarte moale. Acesta este motivul pentru care nu există bijuterii realizate din metal prețios pur, alte elemente chimice sunt adăugate în mod necesar la aliaj.
Caracteristicile metalului prețios:
- Aurul alb – conține 75% de aur, iar restul este un aliaj de argint, zinc, paladiu, platină și nichel.
- Aurul roșu – conține 75% de aur și 25% de cupru.
- Aurul galben – conține de obicei 75% de aur, 18% de argint și 7% cupru.
Unele magazine vând aur în culori neobișnuite. Acestea sunt așa-numitele metaloizi colorați – aliaje de aur cu metale care îi conferă culori aprinse. De exemplu, aurul aliat cu indiu dă o culoare albastră, în timp ce aurul aliat cu aluminiu dă o culoare purpurie.
Cum se face diferenţa dintre aur şi aurire?
Este important să realizați că bijuteriile din aur și cele placate cu aur nu sunt același lucru. Primele sunt realizate în întregime din metal prețios. Ultimele au doar un strat superior de aur. Grosimea sa poate varia, dar, indiferent de acest lucru, cea mai mare parte a acestor produse sunt realizate dintr-un material diferit, mai ieftin.
Dezavantajul principal al auritului este că se îndepărtează destul de repede, mai ales dacă îl purtați tot timpul. În același timp, aurirea poate fi restaurată cu ușurință într-un atelier de bijuterii.
Nu trebuie să vă bazați pe inspecția vizuală pentru a ști dacă în fața dumneavoastră se află prima sau a doua variantă. Chiar și o analiză a luminii solare ar fi inutilă în acest caz. Folosirea unui obiect ascuțit (de exemplu, un ac sau o pilă de unghii) va da un rezultat mai precis. Se răzuiește ușor metalul într-un loc puțin vizibil.
În cazul în care există zgârieturi, înseamnă că articolul are doar o cantitate mică de placare. Dacă nu există zgârieturi vizibile, este vorba de metal nobil.
O altă modalitate ușoară de a determina autenticitatea unei bijuterii este să căutați marca de identificare. Bijuteriile placate cu aur nu au un marcaj. Ar trebui să folosiți o lupă pentru a localiza numărul. De obicei, aurul este marcat cu un număr și cu greutatea în carate. Pot fi găsite și alte numere. De exemplu, ar putea fi marcajul fabricii producătorului.
Ce înseamnă marcaj de aur?
Marcajul indică cantitatea de aur din aliaj. De exemplu, marcajul 585 înseamnă că există 585 de grame de aur pur la 1000 de grame de aliaj, iar restul este metal de aliere. Aceasta este cea mai frecventă marcă pentru bijuteriile din aur. Marcajele 750 și 375 sunt, de asemenea, comune.
Sistemul de eșantionare rusesc se numește sistem metric. Europa și SUA folosesc sistemul de carate. 1000 de grame corespund la 24 de carate. Cu alte cuvinte, aurul de 24 de carate este aur pur, fără metale de aliere. În sistemul metric, acesta este 999. Aurul de 14 carate implică faptul că aliajul conține 14 părți de aur pur și 10 părți de metal aliat. Aurul de 14 carate corespunde marcajul 585, iar aurul de 18 carate corespunde marcajul 750.
Caratul aurului nu trebuie confundat cu caratul, care denotă masa de pietre prețioase, dacă acestea se află în bijuterie. Un astfel de carat va fi indicat ca „ct”.
Proba trebuie să o căutați într-un anumit loc:
- Cercei — marcajul este de obicei plasat pe un ac – aceasta este partea dreaptă a cercelului care se introduce în ureche.
- Inele — marcajul este aplicat pe partea interioară a anvelopei.
- Lanțuri, brățări și coliere — marca de marcaj se găsește cel mai adesea pe veriga care leagă încuietoarea și partea principală.
- Ceasul — pe partea interioară a capacului.
Variante bune: 958, 916, 750. Numerele 585 și 375 indică faptul că metalul are o mulțime de impurități. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să fie jenant. Nu urmăriți să cumpărați un produs cu un număr care sa începe cu 9. Metalul pur este prea moale, prin urmare, astfel de bijuterii se pot deforma în timpul utilizării. Marcajul 583 este considerat foarte bun. Multe modele au acest număr pe suprafață.
Dacă nu există nicio marcă, înseamnă că este un fals. Excepție fac bijuteriile la comandă. Dar acestea sunt rar întâlnite în casele de amanet. De obicei, acestea sunt obiecte de valoare care sunt considerate de familie și care se transmit prin moștenire.
Nu încurcați aurul cu alama
Escrocii încearcă cel mai adesea să dea alama drept metal nobil. Un expert va putea, desigur, să identifice bijuteriile autentice, dar unii creatori reușesc să realizeze falsuri atât de elaborate încât este dificil să faci diferența între aur și alamă.
Prin urmare, există anumite nuanțe:
- O bijuterie adevărată nu are zgârieturi, crăpături sau cioburi. Ea trebuie să aibă un finisaj perfect.
- Prețul nu poate fi mai mic decât un gram de metal nobil. Un inel oferit sub prețul de cost se va dovedi cu siguranță a fi un fals.
- Dacă se găsește cupru, acesta va avea o culoare roșiatică. Dacă în aliaj se adaugă zinc, culoarea va deveni galben pal.
- Este o greșeală să crezi că orice lucru strălucitor este neapărat făcut dintr-un metal nobil adevărat. Alama nu pare întunecata, așa că ar trebui să verificați bijuteriile prin orice mijloace la îndemână.
Orice îndoială poate fi înlăturată de un expert, așa că este recomandabil să arătați lucrarea unui bijutier cu experiență.
Cum verifici autenticitatea aurului cu reactivi?
Strălucirea, culoarea frumoasă și greutatea specifică ridicată, lipsa de reacție la substanțe agresive și imunitatea la coroziune au făcut aurul un activ versatil și valoros.
De la apariția metalului prețios, unii oameni l-au contrafăcut, în timp ce alții s-au întrebat cum să recunoască aurul. Au trecut milenii, dar nimic nu s-a schimbat. Singura diferență este că falsurile de astăzi sunt de o calitate superioară. Consumatorul obișnuit trebuie să se gândească în mod constant cum să identifici aurul la autenticitate.
Poate fi verificat aurul acasă? Bineînțeles că da. Există mai multe teste în care se folosesc substanțe chimice de uz casnic. Trebuie sa fie înțeles că nu vor putea identifica proba, ci vor arăta un fals, care nu are absolut niciun metal prețios în el.
Aur și iod
Iodul, care poate fi găsit în orice dulap de medicamente din casă, poate indica un fals.
Pentru a efectua testul:
- Degresați produsul și ștergeți-l.
- De la partea inferioară, șlefuiți zona obiectului cu o placă de șmirghel diamantată sau cu hârtie abrazivă foarte fină. În același timp, urmăriți dacă se vede vreun alt metal.
- Picurați iod pe zona prelucrată. Lăsați să stea câteva minute și apoi ștergeți.
Dacă aurul este testat cu iod, pe metalul prețios apare o pată întunecată cu dungi irizate. Așa s-a întâmplat? Felicitări: aurul este real!
Nitrat de argint
Cum afli dacă ai aur sau nu în caseta de bijuterii? În acest caz, nitratul de argint poate fi de ajutor. Acest compus se află în forma sa cea mai pură într-un antiseptic, cum ar fi creionul medicinal, acesta este cel care trebuie folosit.
Principiul este următorul: orice metal activ va reacționa la creion prin întunecare. Cu alte cuvinte, obiectul de aur inert va rămâne în forma sa originală.
Și așa începem:
- Înmuiați un creion în apă.
- Treceți-l peste obiectul care urmează să fie examinat.
- Urmăriți reacția.
Dacă la fabricarea obiectului s-a folosit alamă, bronz sau cupru, va apărea foarte repede o pată întunecată.
Acid azotic
Această metodă este cea mai corectă. Dacă aveți nevoie să vă verificați rezerva de aur și nu doriți să plătiți un bijutier, are sens să cumpărați acid – costă foarte puțin.
Numai acidul azotic cu o concentrație de cel puțin 65% este potrivit pentru acest scop. Folosiți-l în aer liber sau cu hota aprinsă.
Purtați mănuși de cauciuc:
- Așezați obiectul care urmează să fie testat pe o farfurie veche de porțelan.
- Luați o cantitate mică de reactiv cu o tijă de sticlă (pipetă).
- Plasați o picătura într-un loc puțin vizibil.
- Așteptați un timp scurt.
Dacă nu s-a întâmplat nimic cu obiectul, acesta este din aur și are un grad de finețe de peste 500. În caz contrar, va începe o reacție și va apărea o pată verde. De asemenea, se poate forma o placă albă. Acest lucru indică un conținut scăzut de aur.
Amoniac
Cum testezi aurul acasă? Soluția de hidroxid de amoniac poate fi utilizată pentru a verifica autenticitatea unui metal prețios. O soluție de 10% de alcool amoniacal este potrivită pentru acest test.
Procesul este următorul:
- Se degresează bijuteria cu săpun sau alcool.
- Se lasă să se usuce complet.
- Se umezește un burete cu hidroxid de amoniu și se freacă bine obiectul.
Dacă tamponul rămâne curat după aceea, elementul este de aur. O placă albastră, turcoaz sau gri indică un fals.
Dicromat de potasiu
De obicei este utilizat pentru a testa aliajele de argint, dar poate fi folosit și pentru a distinge aurul alb de aurul contrafăcut. Citește și: cum cureți argintul acasă.
Pentru acest experiment veți avea nevoie de: dicromat de potasiu, un șervețel alb, alcool medicinal și o pipetă.
Mai întâi curățați piesa cu alcool, apoi ștergeți-o cu un șervețel. Se pipetează o cantitate mică de reactiv pe suprafața bijuteriei.
Originalitatea metodei este următoarea: dacă culoarea picăturii se schimbă de la galben la maro-roșiatic, este vorba de un aliaj de argint. Cu cât argintul este mai pur, cu atât culoarea roșie va fi mai bogată.
În cazul în care picătura nu și-a schimbat culoarea sau a căpătat o ușoară culoare verde, este aur alb.
Cum să verifici aurul cu oțet
Se recomandă ca testul să fie efectuat folosind oțet, care are o concentrație de 70 %.
Oțetul de masă obișnuit este inutil:
- Așezați obiectul care urmează să fie testat într-un recipient rezistent la foc.
- Turnați acidul în el.
- Încălziți la foc mic, fără a aduce la fierbere.
Dacă articolul nu este auriu, se va întuneca. Prezența cuprului va fi confirmată de culoarea albăstruie a lichidului. Aurul adevărat nu va reacționa în niciun fel la acest test.
Cum verifici aurul cu metode fizice?
Primul lucru care trebuie făcut atunci când se examinează un obiect din aur este să se verifice dacă există o ștampilă specială. Fiecare bijuterie, indiferent de țara de origine, este marcată cu o ștampilă care indică conținutul său de aur.
În cazul în care nu există niciun marcaj sau marcajul este îndoielnic, se recomandă alte modalități de a determina autenticitatea metalului prețios.
Mirosul
Obiectele din aur nu au miros, atunci când sunt ținute în pumnul strâns pentru o perioadă de timp. Toate celelalte metale, fără a exclude argintul, încep să emane o aromă acră.
Dacă de pe bijuterie se simte un miros puternic și atipic, fiți siguri că este un fals.
Sunetul
Acest test este adecvat dacă este vorba de un obiect monolitic de formă simplă și fără inserții (monedă, verighetă etc.). Pentru a capta timbrul sunetului, luați un alt obiect de aur.
Procedeți după cum urmează:
- Aruncați un eșantion de referință în pahar (capac de masă sau vas mare). Sunetul va ieși foarte rezonant.
- Testați produsul suspect în același mod.
- Dacă este un produs contrafăcut, veți auzi o lovitură surdă sau un zornăit inaudibil.
Verificare mecanică
Puteți verifica dacă aurul este real folosind o placă ceramică normală. Principalul lucru este că nu trebuie să aibă o suprafață glazurată. Se pot folosi și gresie. Luați un obiect metalic și treceți-l peste ceramică. Presiunea trebuie să fie ușoară, dar palpabilă.
Dacă dunga rezultată este neagră, bijuteria este falsă. Dacă urma are o culoare aurie, partea superioară a obiectului este cu siguranță din aur.
Atunci când folosiți această metodă, este important să rețineți că nu vă permite să verificați ce se află în interiorul produsului. Este posibil ca doar placarea să fie de aur. Prin urmare, dacă doriți un rezultat mai precis, completați testul cu alte variante.
Magnet
Placarea oțelului sau a altor aliaje cu un conținut ridicat de fier cu aur sau cu imitația acestuia este o practică obișnuită. Sunt puternic magnetici doar feromagneții – fier, cobalt, nichel, gadoliniu, terbiu, disprosiu, holmiu, erbiu, tuliu.
Dimagneticele (de exemplu, apa sau sarea de masă) și paramagneticele (aluminiu etc.) sunt slab magnetice. Toate metalele neferoase sunt nemagnetice.
Veți avea nevoie de un magnet puternic pentru testare. Apropiați-l încet de obiect. Dacă există chiar și un pic de fier, obiectul va fi atras.
Iar aceasta ar putea însemna următoarele:
- Este un surogat placat cu aur.
- Aliajul conține multe impurități.
- Produsul este fabricat din imitație de metal prețios.
Apă
Densitatea aurului este foarte mare. Acest lucru înseamnă că orice obiect fabricat din el se scufundă foarte repede. Pentru a verifica, aduceți ușor obiectul la suprafața apei și eliberați-l. Dacă se scufundă încet, înseamnă că este fals.
Soare și umbră
Este general acceptat faptul că un metal prețios va străluci în mod identic atât la umbră, cât și la lumina soarelui. Această metodă de verificare nu este însă cu siguranță potrivită pentru produsele folosite, deoarece este probabil ca acestea să piardă în fața celor noi în ceea ce privește luminozitatea.
În plus, este dificil de apreciat în mod obiectiv intensitatea strălucirii: o persoană poate crede că strălucirea este identică, iar alta va observa diferența.
Puteți încerca să comparați două bijuterii în lumina soarelui și la umbră – bijuteriile testate și aurul real, testat.
Diferență de culoare
Legătura dintre lanțuri și brățările cu închizătoare poate contrasta cu culoarea întregii piese. Dimpotrivă, diferența de culoare vă va spune că metalul prețios este autentic.
Atunci când lipesc bijuterii, specialiștii folosesc un alt tip de lipitură pentru a o face mai ușor de topit. Acesta este motivul pentru care poate exista o diferență de nuanță.
Pâine neagră fărâmițată
Încercați să sfărâmați miezul de pâine neagră, să-l amestecați cu apă și să acoperiți produsul cu acest amestec. Pâinea trebuie lăsată până când este stătută. După aceea, trebuie spartă.
Dacă în interiorul masei se pot vedea urme negre de bijuterii, înseamnă că a avut loc o oxidare. Aceasta este reacția observată în cazul aurului contrafăcut.
În cazul în care nu există urme, atunci voi testați metalul prețios sau aurirea.
Apropo, există un alt experiment în care se folosește pâinea. Puneți produsul în pâine și lăsați-l acolo până când începe să se mucegăiască. Apoi rupeți pâinea și examinați cu atenție produsul – pe metal prețios autentic nu va rămâne urme de fermentare sau mucegai. Citește și: cum scapi de mucegai.
Verificarea cu dinții
Această metodă este destul de primitivă. Ea era folosită în secolele trecute, când metalul era folosit foarte mult în comerț. Și astăzi puteți mușca un obiect și să vedeți dacă a rămas vreo urmă de dinți pe el.
Cu toate acestea, experții ne sfătuiesc să nu ne bazăm pe acest rezultat. În primul rând, doar aurul cel mai pur este moale. Dar în zilele noastre, chiar și produsele cu probe bune au componente suplimentare în compoziția lor. În al doilea rând, metalul nobil este similar ca moliciune cu plumbul. De aceea pot fi confundate.
Metoda hidrostatică
Această metodă nu este foarte simplă. Aceasta presupune determinarea greutății unui produs în diferite condiții și efectuarea unor calcule pe această bază. Metoda a fost inventată de matematicianul grec Arhimede. Avantajul este că nu este nevoie să distrugeți integritatea produsului (zgâriindu-l, expunându-l la substanțe chimice).
Totuși, există și un dezavantaj. Această variantă de determinare a autenticității aurului este potrivită doar pentru obiectele fără pietre sau alte decorațiuni străine. De asemenea, nu vă puteți descurca fără un cântar special pentru bijuterii.
Restul componentelor pentru experiment sunt la îndemâna fiecăruia. Tot ce aveți nevoie este un pahar transparent și ață. Deci, mai întâi de toate, se cântărește produsul. Se înregistrează greutatea „uscată” în grame. Apoi se toarnă apă distilată în pahar (recipientul trebuie să fie umplut cel puțin până la jumătate).
Apoi, paharul este așezat pe cântar, iar elementul care urmează să fie testat este scufundat cu grijă în el. Dacă este vorba de un inel, se poate folosi ața. Așa se evită ca obiectul să se ciocnească de pereți și de fund, ceea ce este important pentru puritatea experimentului. Greutatea „umedă” este, de asemenea, fixată. După aceea, prima cifră se împarte la a doua. Apoi se folosește un tabel special pentru a determina nivelul de densitate și, în consecință, calitatea metalului.
Cum se verifică aurul la casa de amanet?
Profesioniștii au la îndemână un arsenal mare de instrumente pentru a identifica fără echivoc aliajele false.
Inspecție vizuală
Bijutierul examinează proba cu atenție, folosind o lupă sau un microscop.
Comercianții profesioniști au învățat cu mult timp în urmă să imite marcajele și pot înșela cumpărătorul obișnuit, dar nu bijutierul cu experiență. Este practic imposibil să falsificați acasă marcajele la fel de bine cum ar fi fost făcute în fabrica producătorului.
Verificarea bijuteriilor mici
Evaluatorul folosește o piatră specială de încercare pentru a verifica prin această metodă. O piatră de analiză este o bară mică, de culoare închisă, care are o suprafață cu granulație fină. Metalele moi lasă urme vizibile pe o astfel de suprafață.
Această tehnică se aplică în cazul obiectelor mici de până la 5 grame.
Bijutierul conduce pe piatra de încercare cu partea cea mai puțin vizibilă a bijuteriei. Alături este trasată o bandă similară din metal prețios real.
Acum, cele două amprente lăsate pe piatră trebuie să intre în contact cu acidul azotic. Evaluatorul compară reacțiile care au avut loc. Dacă benzile au devenit monocromatice, acestea sunt metale prețioase de aceeași puritate.
Verificarea obiectelor cu greutate
Bijuteriile de la 6 grame în sus sunt verificate prin această metodă, deoarece foarte des sunt placate cu aur.
Placarea cu aur a acestor lucrări are o grosime de câțiva microni, așa că bijutierul face o mică crestătură într-o zonă puțin vizibilă. În cavitatea rezultată se picură o picătură de esență de acid azotic.
Dacă picătura devine cafenie, este vorba de metal de calitate slabă. După aceea se continuă testarea cu alți reactivi pentru a afla conținutul real al metalului prețios.
În cazul în care nu există nicio colorație de pe picătură, acest lucru trebuie înțeles ca un „răspuns” la metalul solar real.
Metoda de cântărire hidrostatică
Cum se cunoaște calitatea aurului? Nu este neobișnuit ca evaluatorii să recurgă la o tehnică specială de cântărire.
Această metodă utilizează legea lui Arhimede pentru a determina densitatea. Cântărirea permite determinarea rapidă a purității aliajului și fără a deteriora produsul.
Se cântărește elementul și se înregistrează greutatea (valoarea 1). Apoi se pune un pahar cu apă pe cântarul gol, iar citirea cântarului se resetează la zero. Legați o ață de obiect și scufundați-l ușor în apă, astfel încât acesta să fie complet în apă, dar să nu intre în contact cu pereții și fundul paharului.
Rezultatul afișat pe cântar este înregistrat din nou (valoarea 2). Prima valoare obținută se împarte la a doua valoare, iar totalul se verifică în raport cu un tabel special.
Spectrometru
Un spectrometru este un dispozitiv destul de scump pentru a vă permite să înțelegeți exact din ce este compus un aliaj.
Metoda de testare cu acest dispozitiv este preferabilă, deoarece nu necesită o acțiune mecanică asupra produselor.
Bijutierul plasează bijuteriile în spectrometru, care analizează conținutul materialelor prin radiația lor specifică.
Concluzia — compoziția procentuală a metalelor din aliaj. Citește și: cu ce se curăță rugina de pe metal.
Sfaturi de la experți
ATENȚIE! Evitați casele de amanet și micile magazine suspecte. Adevărul este că vânzătorii lipsiți de scrupule asamblează uneori bijuterii din diferite părți. De exemplu, închizătorul cercelului poate avea o marcă pe el, deoarece este într-adevăr din aur. Restul produsului poate fi realizat din metale mai ieftine.
Ce trebuie să rețineți la cumpărarea bijuteriilor din aur:
- Este mai bine să cumpărați produse din aur din magazinele de bijuterii sau din atelierele specializate. Atelierul trebuie să aibă un certificat de înregistrare la biroul de analiză.
- În cazul bijuteriilor din aur, eticheta este pașaportul produsului. Aceasta indică metalul, caratele, greutatea și incluziunile, dacă există.
- Articolul din aur trebuie să poarte marca biroului de analiză și numele producătorului. Nu credeți dacă vi se asigură că unii producători străini nu marchează bijuterii din metale prețioase.
- De asemenea, vă puteți da seama dacă aurul este real după preț. Nu poate fi prea ieftin, chiar dacă magazinul are o promoție.
- Niciuna dintre metodele populare de verificare a aurului nu poate fi considerată fiabilă.
- Numai un bijutier poate verifica autenticitatea bijuteriilor dvs. din aur.
Concluzie
Dacă cumpărați aur de la mână sau de la un magazin neverificat, folosiți cât mai multe metode pentru a verifica autenticitatea obiectului.
Tot ceea ce rămâne de făcut este să alegeți metoda care este mai convenabilă într-un anumit caz. Nu uitați că substanțele chimice trebuie utilizate cu prudență. Sperăm că testul nu va aduce dezamăgiri!
